Puiu Jipa, un actor deloc grăbit pe străzile Târgoviștei

Târgovișteni „adoptați”

Ploieștean la origini, actorul Puiu Jipa a fost „adoptat” de Târgoviște de 14 ani. Dacă el a ales orașul de sub chindie sau orașul l-a ales pe el, greu de spus. „Cred că a fost reciproc. Liviu Cheloiu mi-a zis că e concurs la Târgoviște. M-am dus (de la Râmnicu Vâlcea), am dat și după vreo două luni, timp în care am primit și salariu, mă sună dl. Ranin să îmi spună că trebuie să repet vreo 3 zile și să plec la Cairo. Cum sa nu îți placă?”, își amintește Puiu.

City Best: De ce nu ai ales alt teatru? De ce nu Ploiești?

Puiu Jipa: De Ploiești mă leagă prea puține lucruri. Teatrul de acolo era un teatru de navetiști. Or, eu voiam să joc, asta e plăcerea mea maximă. Iar la Târgoviște se puneau bazele unui teatru de repertoriu, cu muuuulte spectacole. Cred că s-au adunat cel puțin 60 in 14 ani. Doar cele în care joc eu!

City Best: Cum s-a schimbat publicul de teatru din Târgoviște de-a lungul timpului?

P.J.: Târgoviștea, neavînd teatru stabil, exceptînd mișcarea de amatori, pînă în 2002, publicul pe care l-am găsit era puțin, „amator” și fără mari pretenții. Ranin a început prin a construi spectacole de repertoriu, cu conținut clasic. A adus mulți regizori buni și foarte buni. S-a creat un nucleu al trupei, care rezistă și astăzi: Liviu Cheloiu, Maria Nicola, subsemnatul. Apoi au venit alții și alții. Teatrul nu a mai fost o chestie exotică. Studenții și elevii au început să prindă gustul. Încetul cu încetul, de la 30-40 de spectatori, s-a ajuns la săli pline, ba chiar la „… nu mai sînt bilete”! Desigur, Festivalul BABEL are partea lui de „vină”. Voluntarii au adus un suflu nou. Știu cîțiva care sînt deja studenți (unii chiar la teatru) care vin să mai facă voluntariat.

City Best: O pățanie haioasă cu un spectator…

P.J.: Pentru că a venit vorba de spectatori… Jucam, cred, „Sosesc deseară”, în primul rînd era un domn la costum care își tot cerceta telefonul, pus pe vibrații. Deranjant, dar măcar o făcea în liniște. Îl tot suna cineva, soția probabil. La un moment dat răspunde: „Dragă, ți-am spus că sînt la teatru. Nu mint, sînt la teatru!” Totul spus calm, în șoaptă clară. M-am oprit și mă uitam la el. El, la mine. „Dragă, zise el, de cîte ori să-ți mai spun că sînt la teatru!! Uite, ascultă!” Și omul a întins telefonul înspre mine, șoptindu-mi rugător: „Ziceți ceva din piesă!” Și i-am zis: „Ieși!” Și a ieșit….

City Best: Cum ți se par târgoviștenii, per ansamblu? Dar Târgoviștea?

P.J.: Sînt oameni minunați în Târgoviște. Ca peste tot pe unde am fost. Și am cam fost. Eu cred că oamenii fac orașul, nu clădirile. De 14 ani mi-am tot făcut prieteni. Iar acum vreau să-mi iau o căsuță aici și să rămîn în Târgoviște. Oare ce părere am despre Târgoviște?

City Best: Ce îți place la oraș?

P.J.: Orașul ăsta are aer curat, munții-s aproape. Nu degeaba secole de-a rîndul a fost capitală. E un „aer” bun, chiar dacă provincial, dar în provincia asta se fac lucruri mari, cel puțin în lumea asta a teatrului. Îmi plac străduțele cu case vechi, Parcul Chindia cînd e puțină lume, vreo 2-3 cîrciumi, bisericile vechi și niște oameni.

City Best: Ce nu îți place?

P.J.: Nu-mi plac gunoaiele care se-adună de la oameni: mucuri de țigări, ambalaje. Și nu-mi plac deloc pavelele sparte, castanii uscați și statuile aurite.

City Best: Cum îți petreci timpul liber? Unde ieși?

P.J.: Cel mai mult mă duc la Fiord. E un loc care îți rămîne. Acolo am inventat teatrul underground târgoviștean, acolo am fost la concerte, acolo m-am îndrăgostit, îmbătat și cîte și mai cîte. Casa îmi e foarte aproape de Fiord și de Teatru. Cînd mă mai iau prietenii cu mașina în jurul orașului caut să văd și să simt cît mai multe…

City Best: Ne pregătim de o nouă stagiune la teatru. Ce noutăți aduce?

P.J.: Avem o premieră, „Vînătoarea Sălbatică” după TITUS ANDRONICUS-Shakespeare, apoi „Nunta lui Figaro”, apoi… la secția tineret se pregătește „Amintiri din copilărie”. Și ăsta e numai începutul stagiunii!!!