Două dintre actrițele Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște sunt nominalizate, anul acesta la Gala Premiilor UNITER. Mihaela Trofimov este nominalizată pentru Cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul din „Molly Sweeney” de Brian Friel, la Unteatru (iubitorii de teatru din Târgoviște o știu din rolul „Olga” din „3 surori”). Lavinia Pele are șanse să obțină premiul pentru Debut, pentru rolul „Doruleț”, din „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, Teatrul Tony Bulandra (TTB) Târgoviște.
Ediția cu numărul 25 a premiilor UNITER are loc pe 8 mai, și pentru că, într-un fel sau altul, cele două actrițe fac parte din viața Târgoviștei, le-am provocat la o discuție despre oraș, teatru și cele mai importante premii ale industriei de profil.
Cum ați ajuns la Tgv? De când colaborați cu TTB?
Mihaela Trofimov: La Târgoviște am ajuns în vara lui 2014, în urma invitației făcute de directorul artistic de atunci, Cristi Nedea, și de regizorul Kemal Bashar, de a face parte din echipa spectacolului „Hamlet” de W. Shakespeare. A fost un proiect special pentru mine din multe puncte de vedere, iar unul dintre ele ține de locația neconvențională și absolut specială în care au avut loc repetițiile și spectacolele – ruinele vechii Cetăți a Târgoviștei.
Lavinia Pele: Întâlnirea mea cu Târgoviște și cu Teatrul Tony Bulandra, s-a întâmplat mulțumită domnului M.C. Ranin. Dumnealui a avut încrederea și curajul de a-mi încredința, odată cu debutul într-un teatru profesionist, o partitură imensă – Doruleț- rolul principal feminin din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de Tudor Mușatescu. Asta se întâmpla în iarna lui 2015. Acum pot spune că a fost de bun augur…
Cum este reîntoarcerea la Târgoviște, cu fiecare spectacol/rol?
M.T.: Acum joc la Teatrul ” Tony Bulandra” in spectacolul „Trei surori” de Cehov, in regia lui Alexandr Ivanovski si-mi face realmente placere sa vin sa joc de fiecare data pentru ca aici am cunoscut oameni minunati, actori pe care ii apreciez si alaturi de care ma simt bine pe scena. E un teatru in care se lucreaza mult si admir si respect asta foarte tare.
L.P.: După „Doruleț”, în iarna lui 2016, a avut loc premiera spectacolului „Salonul nr. 6”, dramatizare după nuvela cu același nume a lui A.P. Cehov, în regia lui Dumitru Acriș. La aceste două spectacole se rezumă, momentan, colaborarea mea cu Teatrul Tony Bulandra. Am 25 de ani, abia am ieșit din facultate, deci asociez TTB cu un loc unde învăț, despre teatru și despre mine. Am avut parte aici de oameni de la care am de învățat și de roluri care mă provoacă, într-un moment prielnic.
Ce vă place la acest oraș?
M.T.: Îmi plac străzile și casele din Centrul Vechi, îmi plac terasele pline de oameni frumoși și tineri, parcul, ruinele, îmi place aerul de oraș mic, cochet și viu, amestecat cu istoria locului pe care o simți în fiecare piatră de pe caldarâm… toate astea dau Târgoviștei un farmec aparte.
L.P.: Liniștea. Cel mai mult îmi place liniștea care se lasă noaptea. Eu m-am născut și am copilărit la munte, într-un sat mic și liniștit din județul Bihor, iar acum locuiesc în București. Târgoviștea îmi inspiră ceva similar cu liniștea pe care o trăiesc acasă, în Bihor. Cred că se leagă și de starea de bine pe care o am cu fiecare reîntoarcere. Și îmi mai place bulevardul cu copaci pe care se află teatrul, Bulevardul Regele Carol I.
Ce nu vă place?
M.T.: Nu știu ce nu-mi place, prefer să-mi iau energia din ceea ce e frumos, bun, interesant și, pe cât se poate, să nu mă las modificată de lucrurile cu care nu rezonez.
L.P.: Nu cataloghez ce urmează să spun ca un lucru care nu-mi place, ci ca un îndemn. Oamenii din Târgoviște sunt calzi și primitori. Am simțit asta atât cu publicul teatrului târgoviștean, cât și cu cei cu care am intrat în contact în afara teatrului. Dar cred că majorității le lipsește o doză de curaj și deschidere în ceea ce privește teatrul. Argumentul meu este legat de audiența la o anumită categorie de spectacole pe care T.T.B. le găzduiește. Încadrez în această categorie spectacole ca: „Balcanicele”, „Salonul nr. 6”, „Trei surori”, „Othello”. Acestea sunt spectacole valoroase, ele vorbesc despre lucruri care îi macină în fiecare zi pe oameni. Din acest motiv îndemn oamenii să le vadă, având deschiderea și curajul de a fi „atinși” și cu acest prilej, de a se îmbogăți sufletește. În fond, asta e cea mai de preț bogăție pe care o putem avea, și singura care nu ni se poate lua.
Despre nominalizarea la premiul Uniter…?
M.T.: Nominalizarea m-a bucurat foarte mult, evident. Este pentru un rol pe care îl iubesc foarte tare și pentru un spectacol pe care sper să-l joc de multe ori de-acum înainte: „Molly Sweeney” de Brian Friel, producție a teatrului Unteatru din București.
L.P.: Am fost nominalizată la UNITER pentru „Doruleț”, din „Visul unei nopți de iarnă”. Este rolul meu de debut. Povestea spectacolului e frumoasă și mesajul e unul în care cred din toată inima și anume: că nu există vise prea mari sau de neatins, atâta vreme cât ce-ți dorești izvorăște din iubire, crezi cu toată ființa că se poate împlini și lucrezi pentru îndeplinirea visului tău.
Când vă revedem pe scena din Târgoviște?
M.T.: Curând, sper! Atunci când se va programa viitoarea reprezentație cu „Trei surori”.
L.P.: Pe 27 aprilie am avut ultima reprezentație din stagiunea curentă a spectacolului „Visul unei nopți de iarnă”, iar pe 6 mai vă invit la „Salonul nr. 6”. Vă aștept cu bucurie la teatru!