Wonderland împlinește în curând 5 ani și este un fel de „Țară a minunilor” pentru cățeii abuzați sau condamnați la moarte în adăpostul public. „A apărut ca o necesitate, pentru că aveam cățeii împrăștiați în diferite locuri și când ieșeam de la muncă alergam peste tot să îi hrănesc”, povestește inițiatoarea proiectului, Cristina Păun. „Ajunsesem să nu mai fac față, așa că a trebuit să îi adun pe toți într-un singur loc”.
Pe Cristina am cunoscut-o la începutul anilor 2000, când lucram împreună la un post local de televiziune. Era blândă și atentă la toate sufletele din jur, așa că nu m-a mirat deloc inițiativa ei de a înființa la Târgoviște un adăpost pentru câinii fără stăpân.
Cum funcționează, efectiv, Wonderland-ul căruia ea i-a dat viață?
Cristina Păun: Funcționează ca orice companie, un mecanism bine pus la punct, cu site-uri de promovare adopții și cu acțiuni de PR. Doar că majoritatea activităților sunt făcute de voluntari. Din păcate nu avem atât de multe adopții cât ne-am dori, dar ele se fac responsabil, asigurându-ne că fiecare cățel salvat ajunge într-un loc bun, sigur, că e tratat ca parte din familie.
City Best: Cum a fost primit de târgovișteni?
C.P.: La noi la români (nu doar la târgovișteni) ideea de voluntariat este o ciudățenie. Noi rezolvăm o problemă a comunității, deci ne-am fi așteptat să avem parte de ajutor. Din păcate, avem doar 3 doamne care fac frecvent voluntariat la un număr de 1600 de căței care tânjesc după dragoste și atenție.
City Best: Ai întâmpinat ceva probleme de-a lungul vremii cu autoritățile. În ce relații sunteți acum?
C.P.: Relația cu autoritățile a fost mai mereu crâncenă… dar, spre mirarea mea, în ultima perioadă, am senzația că „tragem cu toții la aceeași căruță”. E un început.
Am câștigat în instanță interzicerea eutanasierii în adăpostul public. Momentan ne tolerăm și, îmi place să cred, rezolvăm împreună problema câinilor fără stăpân într-un mod uman.
City Best: Ce presupune, efectiv, un adăpost pentru câinii fără stăpân?
C.P.: Este greu de imaginat ce volum de muncă fizică și psihică presupune această activitate. Aproape 1600 de căței, care au nevoie de hrană, apă, curățenie, atenție, dragoste, poze pentru albumele de promovare, tratamente medicale, cam ce are nevoie 1 singur cățel înmulțit cu 1600. Problema fondurilor este cea mai urâtă. Pentru căței nu există fonduri de la stat și nici fonduri europene, donațiile sunt foarte puține și majoritatea din afara țării.
City Best: Cum pot ajuta iubitorii de animale din Târgoviște?
C.P.: Pot face voluntariat, pot aduce un sac de boabe, pot adopta și trebuie să își sterilizeze animalele și să nu mai abandoneze. Sperăm ca în viitor donațiile să crească, dar pentru asta lumea ar trebui să înțeleagă că nu existăm numai atunci când ne sună să le rezolvăm o problemă sau să ne arunce un cățel, și că acel cățel abandonat mănâncă în fiecare zi.
City Best: La începutul anilor 2000 ai lucrat în presă. În ce fel te-a ajutat experiența dobândită atunci în activitatea pe care o desfășori acum?
C.P.: Eu zic că sunt un cumul de experiențe adunate din întâmplări diverse dar și din schimbarea diferitelor joburi; dar în activitatea asta cel mai mult m-au ajutat și m-au învățat Ei (cățeii salvați). M-au învățat cum să mă bucur de puțin. Că puține sunt lucrurile care contează cu adevărat. Că viața mi se poate schimba în câteva secunde. M-au învățat să nu îi pedepsesc pe toți pentru câțiva care mi-au greșit. Dragostea necondiționată. M-au învățat bucuria fără motiv și continuă să mă învețe zilnic.
City Best: Crezi că avem șanse să scăpăm de maidanezi de pe străzile orașului?
C.P.: Dacă nu înțelegem că trebuie să acționăm la cauză (abandonul) problema nu va fi rezolvată nici la Târgoviște nici în alte localități. Singura soluție pe termen lung este sterilizarea. Degeaba salvez eu cât pot dacă la fiecare 6 luni femelele fată și abandonul provine în special de la câinii cu stăpân. Stăpân care nu a înțeles că trebuie să își sterilizeze animalul. Noi facem des campanii de sterilizare gratuită și totuși oamenii nu își sterilizează cățeii și abandonează în continuare.
City Best: Unde vezi adăpostul în 10 ani?
C.P.: Visez ca în 10 ani să nu mai existe un adăpost. Sună ciudat, dar e visul meu cel mai mare. Visez ca toți cățeii să aibă familiile lor și să nu mai fie nevoiți sa trăiască într-un adăpost privat sau să moară într-un adăpost public.