În urmă cu 5 ani își făcea debutul regizoral în orașul în care s-a îndrăgostit de teatru, Târgoviște. Luna trecută avea premiera unui spectacol de Pierre Corneille la Teatrul Excelsior din capitală. „Iluzia comică” s-a bucurat de o primire călduroasă din partea publicului.
„Ne-am bucurat să vedem că munca noastră de creare și de spargere a Iluziei a obținut efectul scontat: că momentele comice și tot ceea ce am reușit să inventăm pornind de la acest text, în versuri, s-au bucuat de o reacție atât de vie din partea spectatorilor. Pentru mine și pentru actori, întâlnirea cu acest text a reprezentat o reală plăcere, ceea ce cred că se simte în bucuria cu care se joacă acest spectacol”, spune regizorul Anca Ciuclaru.
City Best: Te „încăpățânezi” să pui în scenă piese în versuri (limbaj greoi pentru publicul neavizat), cu costume și decor clasice. Mai sunt gustate toate astea de public?
Anca Ciuclaru: Nu mă încăpățânez să pun în scenă piese în versuri, mă încăpățânez să pun în scenă piese mari, scrise bine și de o valoare de necontestat… întâmplarea face să fie scrise uneori în versuri. Teatrul „meu” este unul care pune accent mai mult pe „adevăr scenic” decât pe proiecții, minimalism, umor facil sau mesaj social și tot ce se poartă acum.
Cred într-un Teatru care are mesaj și care pornește în primul rând de la „adevărul” pe care îl transmite actorul. Consider că este mai important să reușești să transpui organic povestea decât să faci entertainment.
City Best: Există un stil al regizorului Anca Ciuclaru?
A.C.: Mi-am propus ca timp de 10 ani de la terminarea studiilor să îmi continui formarea ca regizor, evitând pe cât posibil să îmi formez un stil. Consider că în meseria asta trebuie să acumulezi suficientă experiență înainte de a-ți forma un stil. Eu cred că avem întotdeauna nevoie de alternativă. Atâta timp cât peisajul teatral actual este dominat de piese contemporane – care expun atât de multe probleme sociale, politice, economice, etc., concurând uneori cu știrile – cred că trebuie să găsim loc și pentru o piesă clasică al cărei scop este acela de a ne scoate puțin din real, de a ne emoționa și a ne face să visăm preț de o oră-două.
City Best: Debutul tău ca regizor a avut loc în orașul natal, Târgoviște. Cum simți că ai evoluat de atunci și până acum?
A.C.: Greu de răspuns… din păcate nu am capacitatea de a mă privi din afară. Doar spectatorii pot oferi un răspuns. Știu doar că am căpătat în acești ani mai multă experiență și încredere în mine, ca regizor. Că am reușit să recâștig bucuria de a lucra la un spectacol și am învățat să am mai multă încredere în actori. Relaxarea de astăzi, pe care nu o aveam la început din dorința de a nu lăsa nici cel mai mic detaliu nedocumentat, îmi permite acum să fiu cu mult mai atentă la actori și să las acesastă energie, acest ping-pong energetic dintre noi, să fie cu mult mai adevărat, mai viu și mai creativ pentru mine.
City Best: Și-a pus amprenta pe cariera ta faptul că ai devenit mămică?
A.C.: Categoric da… În primul rând, timpul trebuie să-l gestionez altfel. Iar faptul că am o familie mă obligă să am și o stabilitate financiară. Din păcate, sistemul teatral actual nu îmi oferă o stabilitate financiară, așadar am și un job. După job merg la Teatru, și apoi acasă cu familia. Nu este ușor dar consider că atunci când îți place ceea ce faci nu simți că „muncești”.