7 min read

Ce se ascunde în spatele unei păpuși?

Un interviu cu artistul păpușar Ana Maria Cucută

1 anamariacucuta.ro

Când lucrezi mult timp cu copiii, uneori, câte unul dintre ei vrea să te ia acasă. Ana-Maria Cucută spune că, nu de puține ori, ea a fost cea care a vrut să-i ia pe ei acasă. „Au așa un fel de a fi, că mă ung pe suflet, și îmi dau atât de mult!”, exclamă Ana-Maria. „Sunt tare recunoscătoare să îi cunosc în fiecare zi. Sunt tare recunoscătoare să fac meseria asta în fiecare zi”.

Este artist păpușar la Teatrul din Târgoviște din 2014. Cum a descoperit pasiunea pentru păpuși, în ce proiecte este sau a fost implicată și ce înseamnă pentru ea interacțiunea cu cei mici, aflați în cele ce urmează:

City Best: Din 2014 ești actriță la Teatrul din Târgoviște. Cum ai descrie orașul, în cîteva cuvinte?

Ana-Maria Cucută: Trebuie să fiu sinceră și să spun că mi-a fost destul de greu să îl primesc în suflet. Asta și pentru că primii doi ani am fost foarte mult împărțită între București și Târgoviște, cred că nu i-am dat timp să se facă văzut cu adevărat. De ceva timp însă mă bucur de el: un oraș liniștit atunci când îmi trebuie și uneori agitat, atunci când am nevoie. Se simte aerul proaspăt care vine de sus de la munte, și pentru că eu iubesc muntele, asta m-a făcut să îl ador mai mult.

City Best: Dar publicul de teatru (pt copii), cum este el?

A.M.C.: Este pur, este naiv, este sufletul de copil. Așa ca mine. Pentru că îmi place să cred că nu mi-a dispărut „joaca” aia de copil. Este un public care abia așteaptă să primească, însetat de nou și de necunoscut. La fiecare spectacol am parte de surprize. Cred că și din cauza asta fac meseria pe care o fac.

City Best: De când și de unde pasiunea pentru păpuși?

A.M.C.: Inițial, și nu îmi este jenă să recunosc, mi-am dorit actorie și atât. Dar pentru că am fizionomia pe care o am și vocea asta, am fost îndrumată spre secția de păpuși. Primul an a fost destul de confuz pentru mine. Veneam într-un spațiu nou, cu oameni noi, și nu prea îmi găseam locul. Însă îmi aduc și acum aminte de primul examen de marionete, reacția unor copii (pentru că era examen cu public). Și apoi, încet încet, am descoperit minunea care înseamnă teatrul de animație.

City Best: Reacționează diferit publicul tău față de publicul de teatru clasic?

A.M.C.: Daaa, un mare da. Copiii sunt necenzurați, nealterați. Ce simt și ce gândesc ei nu mai trec prin filtrul, se manifestă. Și de asta îi iubesc. Nu caută confirmări și nici să fie acceptați de ceilalți, cei mai mulți se bucură de prezent și îți arată asta. De multe ori se întâmplă ca la începutul spectacolului să fie agitație și gălăgie (sunt bucuroși că au venit și nerăbdători), dar de cum îi iau parteneri în lumea mea se transformă. Și cred că despre asta e vorba la teatru, catharsis (purificarea  spiritului cu ajutorul artei prin participarea intensă la fenomenul artistic) – exact asta fac cei mici. Ei trăiesc intens fiecare experiență și iau parte la tot ce se petrece în fața ochilor lor.

City Best: Cât de tare se atașează copiii de un personaj dintr-o piesă de teatru?

A.M.C.: Nu este copil care să nu ia în suflet personajele pe care le-a cunoscut pentru o oră în lumina reflectoarelor. Și asta nu e întâmplător, cadrul în care se desfășoară un spectacol de teatru, lumina, muzica, textul și mai ales păpușile sunt prezente pentru ei, și fac totul mai important și mai veridic și mai autentic.  Iar ei se regăsesc  în personajele pe care le văd, recunosc persoane din viața lor și, uneori, dacă nu de multe ori, personajele acelea devin eroi pentru ei, modele de viață.

Pasul de la mânuirea păpușilor la one-woman show – o provocare?

Pe lângă mânuirea păpușilor, Ana-Maria a pornit un proiect de suflet, un proiect greu și, fără doar și poate, provocator: spectacolul DE CE EU (one-woman show), adaptare după roman-poemul
„De ce fierbe copilul în mămăligă” de Aglaja Veteranyi.

City Best: De ce… tu? De ce acest spectacol?

A.M.C.: Texul „De ce fierbe copilul în mămăligă” a ajuns în mâinile mele într-un moment în care nu prea știam ce vreau și ce pot să fac. Eram prin 2009, studentă la master, mă pregăteam de dizertație și a venit la mine. Am citit, m-am îndrăgostit și, puțin câte puțin, am început să compun ce avea să fie spectacolul „De ce eu”.  Întâmplare? Nu cred.

City Best: Despre ce este povestea?

A.M.C.: Povestea e a ei, Aglaja. Plimbată prin lume, abandonată, exploatată. Merge cu familia cu circul prin lume și are parte de momente foarte grele pentru un copil. Un text greu de digerat, dar necesar, cred eu, pentru că viața nu e doar roz, și vreau să vedem realitatea în față. Pentru că Aglaja avea o minte strălucită și un suflet de copil, a reușit să transforme toată drama într-o poezie. Una pe care parcă îți e mai ușor să o mesteci și chiar pe alocuri nu îți dai seama că a fost cam amară. Te surprinde și te învăluie. Celelalte personaje, fiind păpuși, fac și mai plăcută povestea.

City Best: Cum a fost primit de public spectacolul tău?

A.M.C.: Este un spectacol foarte potrivit adolescenților, deschide mintea și sufletul celor care vor să cunoască ce e dincolo de carne și oase. Cei care au venit să îl vadă mi-au mărturisit puțin din ce au simțit. Am avut discuții deschise cu cei care au ales să rămână după spectacol. Și m-am bucurat foarte mult să aflu că, în fiecare, s-a întâmplat chiar mai mult decât mă așteptam eu.

City Best: Puțină lume își imaginează cât de greu este să susții un one-woman show. Cât de intens trăiești fiecare spectacol?

A.M.C.: Mi-am dat seama când am ajuns la ziua premierei (asta după 4 ani), că eu sunt altă fată decât cea care a început procesul creației. Și la fiecare spectacol sunt alta. Aduc ce am adunat în mine și ofer totul, fără nicio urmă de reținere. Pentru că cel care te privește vede tot. Ești ca la radiograf. Transparent și gol. Nu poți să minți și nici să nu crezi. Pentru mine acest spectacol este terapie. Sper să fie și pentru cei care îmi sunt parteneri în procesul care înseamnă „de ce eu”.

City Best: Ce plănuiești pentru următoarea perioadă? Munca de creație nu se termină niciodată…

A.M.C.: Nu, nu se termină. Mintea este într-o continuă căutare și creație. Plănuiesc multe, și am bucuria să observ că vin spre mine proiecte tare frumoase, cu oameni dragi mie. La teatru în Târgoviște lucrez la un spectacol de animație pe lumină de quart, de imagine „Visele”- în regia dl-ui director M.C. Ranin. La București, cât de curând încep repetițiile la un nou proiect cu păpuși în care vedem viața unui om, țăranul nostru autentic și viața lui simplă. E o comedie frumoasă. Din păcate nu pot spune multe, pentru că nu vreau să divulg prea multe detalii.

Dar până la aceste premiere, Ana-Maria Cucută poate fi văzută în spectacolul „Mărul de aur” (un spectacol după basmul „Pomul cu merele de aur”) unde actrița noastră interpretează nu mai puțin de… șase roluri. „A fost un exercițiu de rezistență. Sunt în scenă doar eu și păpușile mele. Cei mici mă privesc în timp ce eu mă joc. Sunt cu mine și nu mă lasă o clipă din ochi. Iubesc acest spectacol”, conchide Ana-Maria.