I-am ales pe trei dintre târgoviștenii plecați de mai bine de 10 ani din oraș. Au plecat cu toții din același punct – de la Radio Minisat – spre ceea ce părea atunci (și s-a și dovedit a fi) Mecca radioului românesc: Radio Guerilla. După un traseu mai mult sau mai puțin sinuos, fiecare și-a găsit locul. Vorbim acum cu ei despre orașul pe care l-au lăsat atunci în urmă și pe care-l regăsesc la fiecare întoarcere „acasă”:
Nume: Bogdan Ciuclaru, Alex Vidia (Vlad Petre), Bogdan Șerban
Radio: ProFM, Kiss FM, Guerilla
Plecat din Târgoviște din: 2006, 2006, 2005
Târgoviștea atunci:
Ciuclaru: Părea un oraș foarte sufocat, era o frenezie să pleci de acolo, simțeai că nu mai ai unde să crești, în carieră, în viață. Orașul n-are nicio vină, acum mi se pare că arată mai rău ca atunci. Târgoviștea a pățit ceva, e neglijată, e ca un copil uitat, cu părinții plecați undeva în străinătate.
Vidia: Orașul era mult mai mișto în 2006, n-am plecat să scap de acolo. M-am simțit mereu acasă în Târgoviște, însă atunci când am plecat era un oraș mai dinamic, mai viu. Acum mi se pare mult mai pasiv economic.
Șerban: Orașul pe mine mă strângea, eu trăiam deja în București, în fiecare weekend eram aici. Și mai era ceva ce oricum pe parcurs a devenit și va deveni realitate: toate orașele astea din jurul Bucureștiului – Pitești, Ploiești, Târgoviște – vor deveni megalopolisurile capitalei. Era firesc să ajung aici.
Cât de des merg acasă:
Ciuclaru: o dată sau de două ori pe lună
Vidia: de 5 ori pe an
Șerban: de 3 ori pe an
De fiecare dată, merg la Târgoviște doar în familie, nu mai au legături, orașul nu îi mai agață cu nimic.
Târgoviștea acum:
Ciuclaru: Nu avem atitudinea unora care își reneagă orașul, deși așa poate părea, însă nu ne face plăcere – spre exemplu – o intrare în oraș care te întâmpină cu gropi. În continuare, orașul nu are centură… Te încearcă un feeling de neputință. Într-adevăr, liniștea orașului de provincie îți dă o oarecare senzație de confort, dar niciunul din noi nu se află la vârsta la care să avem nevoie de ea.
Vidia: În general, merg în week-end la Târgoviște, și atunci găsesc orașul gol, netraficat, cu magazine închise. Pare un oraș rece. La vârsta noastră, vrei să respiri economic, la Târgoviște nu poți să respiri economic.
Șerban: De fiecare dată, am impresia, indiferent pe care parte a orașului intru, că ajung într-un oraș din Turcia – e un talmeș-balmeș din punct de vedere arhitectural, o aglomerare, și se dau în continuare aprobări de construcție… E cel mai urât lego pe care l-am văzut.
Cu toții sunt de acord că principalul handicap al Târgoviștei este dat de faptul că nu există un proiect de oraș. Târgoviștenii merg la Pitești să-și cumpere mașini, la Ploiești la mall și la București să-și caute job. Ce are Târgoviștea de pus pe masă? „Nimic”, răspund cei trei la unison.
Ciuclaru: La Târgoviște se fac bani ca să-i consumi în alte orașe.
Vidia: Este un oraș de consum, consum ai banilor veniți de afară.
Șerban: Banii vorbesc în altă parte. Târgoviștea e un fel de Republica Moldova pentru România.