Februarie înseamnă iubire. Fie că ne place sau nu, Valentine’s Day sau Dragobetele se traduc print-o întâlnire romantică, un trandafir și – de ce nu – un cadou dulce. Mai ies tinerii la cofetărie? Am încercat să aflăm răspunsul de la Andra Nițoi, responsabilul cu cele mai dulci și savuroase momente din Centrul Târgoviștei, la Cofetăria Gusto Giusto.
„În principiu, o prăjitură sau un tort ar trebui să însemne un motiv de bucurie, de sărbătoare – fie că vorbim de Ziua Îndrăgostiților sau o zi de naștere, o nuntă, un botez, o petrecere surpriză. Există încă tineri care ne vizitează „la o prăjitură”; deși obiceiul pare „old”, prăjiturile creează întotdeauna amintiri. Le asociezi cu amintiri și evenimente frumoase din viața ta”.
Faci minuni cu zahărul lucrat cu mâinile tale… cum ți-ai descoperit această pasiune? „Prima oară când am pus mâna pe marțipan a fost când contractasem 16 torturi pentru o comandă a unei companii din oraș, în formă de radio, și alte 4 în formă de Mini Cooper, și pur și simplu cofetarii cu care încercam să fac echipă nu mă înțelegeau. Atunci mi-am suflecat mânecile și am fost nevoită să modelez marțipanul, deși până atunci practic ocupasem doar un post de manager. Am lucrat atunci 18 ore încontinuu, dar satisfacția a fost imensă!”
Prima vitrină din oraș cu machete și figurine personalizate
Ce personaje create din marțipan îți sunt cel mai simpatice? „Ușor-ușor am înțeles că poți crea povești, lumi din marțipan. Lumea lui Mickey, lumea lui Ariel mica sirenă, lumea lui Pooh, lumea piraților sau a zânelor. N-ai să vezi tu tort supărat, rău sau urâcios! Câteodată mă uit la figurine și, chiar dacă efectiv personajul e negativ, parcă tot simpatic pare! Ele sunt dulci, și la propriu și la figurat!”
Cum a fost primită în oraș afacerea? „În ceea ce privește orașul, noi practic am lansat o modă și ne-am ambiționat colegii din branșă să lucreze altfel în marțipanul personalizat. Pt a le arăta clienților ce puteam face am venit cu machetele… nu reușeam să le explicăm efectiv asta, așa că am fost prima vitrină din oraș cu machete și figurine personalizate. Apăruseră demult în străinătate și chiar și în București erau câteva. Apoi, i-am inspirat, cu trecerea anilor, pe ceilalți colegi din piață și au făcut și ei. Am creat un trend, practic, în oraș, și suntem mândri de asta.”
Există un secret în acest tip de afacere? „Nu există un secret, pur și simplu trebuie să iubești ce faci. Practic, când toată lumea sărbătorește, tu muncești… Crăciun, Revelion, Paște, sâmbete, zile de sfinți… Totul e un sacrificiu, chiar și pentru cei dragi.”
E greu să fii femeie de afaceri într-o lume dominată de bărbați? „Nu cred că mi-a fost nicio secundă greu pentru că eram femeie, în schimb mi-a fost foarte greu pentru că aveam doar 22 de ani și jumătate. Nimeni nu credea efectiv că mă pot ocupa chiar eu de afacere, mai ales că aveam în spate o istorie a părinților cunoscuți pe partea de panificație, patiserie, brutărie. Aveam colaboratori care pur și simplu voiau să vorbească cu „șeful” și apăream eu: blugi, teniși, tricou cu cine știe ce imprimeu și moț în vârful capului. Și spuneau: nu, nu, cu șeful, nu cu dumneavoastră! :))))
A fost teribil primii 2, 3 ani. Îngrozitor, când lumea nu te ia în serios. Am avut colaboratori de la restaurante de care efectiv m-am ferit în primii ani, pentru că, nu-i așa, cine ar da un tort pentru 600 de persoane pe mâna unei tinere de nici 23 de ani? Am lăsat, practic, munca să vorbească în numele meu și să creeze o imagine grăitoare, iar apoi ne-am cunoscut. Cu mulți încă fac haz de necaz pe tema asta.”