„Ești un elev emotiv și vrei să te împrietenești cu cuvintele, oamenii și lumea? Încearcă debate-ul! Nu riști nimic decât, poate, neîmplinirea.” Este mesajul adresat tuturor liceenilor din Târgoviște de către coordonatorul Clubului de Debate ARGO, prof. Zoe Rădulescu. „Avem membri care vin de la Moreni, de la Pucioasa, de la Colegiul Carabella, Colegiul Ienăchiță Văcărescu și Colegiul Economic”, spune Rădulescu.
Au câștigat nenumărate premii, au organizat competiții de sine-stătătoare și se pot mândri cu premiul I la Olimpiada națională de dezbateri.
Ce dezvoltă acest „sport”, pe lângă abilitatea de a vorbi în public?
Zoe Rădulescu: Există mai multe competențe pe care le dezvoltă debate-ul, dar, daca ar fi să numesc una, în mod special, aș menționa partea de research. Pentru fiecare meci debaterii trebuie să cerceteze tema (care nu are de-a face cu nimic din ceea ce se studiază în școală), să selecteze informațiile relevante, să le organizeze în „cazuri” și să facă lucrul ăsta împreună cu colegii de echipă.
Neîndoielnic, abilitatea de a trata problemele din mai multe perspective creează o disponibilitate mare a debaterilor către alteritate, un grad mai mare de toleranță pentru diversitate și un simț al responsabilității și al asumării acțiunii.
Cristinel Rotaru (debater din 2015): O rețea serioasă de prieteni, o pasiune de a citi articole, aptitudini de comunicare, gândire și susținere de training-uri. Mi-a deschis calea pentru alte lucruri cum ar fi politica, implicarea civică, puţin jurnalism și mi-a întărit CV-ul pentru a intra în alte proiecte.
Mihai Badea (debater din 2015): Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat au fost cum să dezvolt argumente, cum să îmi structurez un discurs și cum să fiu mai persuasiv atunci când îl prezint. Pe lângă dezbateri, am avut de câștigat și din faptul că m-am implicat în alte aspecte ale comunității de debate – am făcut voluntariat, am ajutat la organizarea unor competiții, la promovarea clubului și la recrutarea noilor membri.
Ce atuuri ar trebui să aibă un debater?
Cristinel: Curaj și dorința de a învăţa. În rest, totul vine de la sine. Dezbaterile sunt o unealtă prin care poți învăța foarte multe, cu ajutorul arbitrului, care îți oferă încontinuu feedback și sfaturi.
Mihai: În primul rând, să fie receptiv la alte puncte de vedere. Chiar dacă la un meci de dezbateri într-un cadru competitiv, trebuie să fii strict pentru sau împotriva unei idei, nu îți alegi singur de ce parte să fii. În același timp, e un lucru care te ajută să îți formezi mai bine opiniile.
Cât de greu este să devii un bun debater?
Zoe Rădulescu: Începutul în dezbateri este destul de dificil. Nu îți găseșți cuvintele sau ele se amestecă haotic într-o salată de cuvinte care îi face pe asistenți să surâdă, ai de umplut șase minute care par o eternitate și tot așa… Este o experiență inițiatică dureroasă. Te simți penibil, te simți mic, insignificant, looser, ceea ce este destul de greu de trecut, chiar și pentru adolescenții care par adevărați warriors, sau mai ales pentru ei.
Și toate astea pentru că școala românească nu abordează sucesul ca pe un rezultat al gestionării eficiente a eșecului (deși toate cărțile actuale de psihologie și de pedagogie vorbesc despre asta, ca să nu mai vorbesc de statistici), și asta ne conduce, aproape inevitabil… tocmai la eșec.
Le spun adeseori elevilor, fie că sunt debateri sau elevii de la clasă, că au voie să greșească. Îi rog să greșească, să gândească cu voce tare pentru a ne da seama care sunt greșelile pe care le fac și pentru a le corecta. Școala trebuie să permită și să încurajeze exprimarea liberă a greșelilor, pentru că ea este mediul cel mai sigur în care putem greși fără consecințe dramatice.
Dezbaterile aprinse din cadrul competițiilor distrug sau construiesc relații între debateri?
Zoe Rădulescu: Atunci când merg la competiții, debaterii, în mod individual, își găsesc o echipă (asta înseamnă trei vorbitori). Ea poate fi alcătuită numai din elevi de la clubul tău sau, cel mai adesea, pot fi echipe mixte, împreună cu debateri de la alte cluburi afiliate ARDOR. Acest lucru are valențe incredibile pentru că debaterii devin, astfel, o comunitate, devin prieteni. Dacă pe parcursul unui meci ai impresia, de multe ori, că debaterii sunt destul de duri unii cu alții (evident, prin argumente), la final meciul se încheie cu strângeri de mâini și îmbrățișări.
Ce înseamnă ARGO pentru unul dintre cei mai vechi membri ai clubului?
Ioana Rădulescu: ARGO Târgoviște a devenit mai mult decât un proiect menit să ofere o oportunitate, ci organic s-a dezvoltat într-un generator de studenți talentați care, sperăm cu toții, vor aduce schimbare în lume, într-un fel sau altul. Acest club nu numai că antrenează mințile tinere ale unor elevi cu potențial, dar și pregătește noile generații pentru a gândi independent, a fi tolerante și a încuraja libera circulație de opinii și argumente.
Ioana are 18 ani și de un an studiază în Marea Britanie. Este cea care, împreună cu Mihai Tonsciuc, Zoe Rădulescu și în parteneriat cu directorii liceelor Ienăchiță Văcărescu și Ion Ghica, a lucrat pentru a aduce Clubul de debate ARGO la Târgoviște. Și a reușit. „Competitivitatea, însoțită de o bună etică, face din acest „sport” intelectual o activitate foarte engaging și challenging, dar și corectă și onorabilă”.