4 min read

Ovidiu Motan, singurul arbitru dâmbovițean din Liga a 3-a

„Pasiunea mea principală este să trăiesc”

1

Are 28 de ani și de mai bine de un an este singurul arbitru dâmbovițean care activează în Liga a 3-a. Cât de greu a fost să ajungă acolo? Nu foarte! A urmat programul de tinere talente, a susținut câteva examene pe care le-a promovat cu brio, iar apoi a venit „promovarea”. „La acest nivel te simți cu adevărat arbitru. Aici e altă atmosferă și e o diferență mare între meciurile de județ și cele de la Liga a 3-a”, povestește Ovidiu Motan.

Târgovișteanul și-a început cariera de arbitru în 2014, iar până în prezent are peste 300 de meciuri arbitrate.

City Best: Ești singurul arbitru central din Liga a 3-a, din Dâmbovița. A fost greu să ajungi acolo? Care a fost parcursul profesional, de unde ai început?

Ovidiu Motan: Nu pot să spun că a fost greu, poate datorită faptului că îmi place mult ceea ce fac. Pot să spun totuși că, în această meserie, ca să ajungi undeva, ai nevoie de multă ambiție, determinare, răbdare și, desigur, multă muncă.

Totul a început în 2014, când am absolvit școala de arbitri, obținând astfel categoria de stagiar, ulterior, în același an, în urma unui examen, am primit și categoria a 2-a. În 2015 am reușit să obțin categoria 1 și am intrat astfel în lotul Ligii a  4-a. În 2016, am urmat un program de tinere talente  susținut de cei  de la CCA, care s-a întins pe parcursul unui an întreg în care am trecut de mai multe etape eliminatorii, iar în 2017, în primăvară, am avut primele meciuri de verificare la nivelul Ligii a 3-a pe care le-am trecut cu brio.  Cam ăsta ar fi pe scurt parcursul meu în această sferă.

City Best: Ce urmează pentru tine?

O.M.: Doar cel de sus știe ce urmează, eu știu însă ce îmi doresc, și anume să avansez către elita arbitrajului  românesc, să oficiez meciuri în Liga 1.

City Best: Practici fotbalul de mic? Cine te-a inspirat?

O.M.: De la vârsta de 10 ani am început să practic fotbalul, a fost prima mea iubire, dacă pot să îl numesc așa. Am ajuns la un moment dat să joc fotbal la nivelul Ligii a 3-a, însă se pare că altceva a fost pregătit pentru mine. Cu siguranță însă, experiența în fotbal m-a ajutat mult în lumea arbitrajului. Nu pot spune că am ales conștient arbitrajul, ci mai degrabă arbitrajul m-a ales pe mine.

City Best: Cât de periculos este? Mai ales în ligile inferioare, arbitrul mai este… apostrofat, înjurat, uneori lovit… Ai pățit așa ceva?

O.M.: Nu știu dacă periculos ar fi cuvântul potrivit, însă este adevărat că în arbitraj ești pus adeseori în situații limită. Consider însă că, dacă îți faci treaba cum trebuie, poți evita cu ușurință aceste situații, mai puțin înjurăturile din partea spectatorilor, care pentru mine au devenit inofensive și adeseori amuzante.

City Best: Care este filosofia ta ca arbitru?

O.M.: M-ai pus un pic în dificultate cu această întrebare, pentru că nu sunt filozof :)). Mă ghidez pe principiul că, pentru a ajunge un arbitru de top, este nevoie de „sfânta treime”, cum îmi place mie să îi spun, și anume: pregătire fizică, pregătire teoretică și cea mintală; evident, aceste pregătiri trebuie făcute constant.

City Best: Ce înseamnă să fii profesionist în această meserie?

O.M.: Profesionist înseamnă să ai un program de antrenament bine stabilit lunar, să cunoști la perfecțiune legile jocului și să fii la curent cu toate modificările aduse, să ai o alimentație sănătoasă, dar mai ales să arbitrezi într-un mod coerent și corect, astfel încât meciul arbitrat să fie unul frumos de vizionat.

City Best: Ce pasiuni ai, în afară de fotbal?

O.M.: Pasiunea mea principală este să trăiesc, sunt un om care iubește cu adevărat viața și tot ceea ce presupune ea. Mă consider un om împlinit, fac ceea ce îmi place și am o familie frumoasă lângă care viața este o binecuvântare. Chiar îmi doresc să mulțumesc tuturor celor care au fost lângă mine de-a lungul timpului și m-au susținut în această aventură a arbitrajului și, mai ales, îi mulțumesc soției mele, ea este principalul meu sprijin în toate.