Dintotdeauna mi-am dorit să cunosc un cercetător. Întotdeauna ciulim urechea când auzim sintagma „cercetătorii britanici”, iar cei americani și elvețienii lasă și ei o umbră de mister și de… #știetot, așa că nu am putut să nu profit de întâlnirea, deloc întâmplătoare, cu unul dintre cercetătorii târgovișteni. Are 24 de ani, a știut ce vrea să facă încă din timpul liceului și acum este parte din echipa care a reușit prima transmisie radio cu Stația Spațială Internațională și care a construit un minirobot care nu încetează să fie premiat.
Pentru cine nu știe, la Târgoviște există un Institut de Cercetare Științifică, dotat cu cele mai noi tehnologii și care a reușit deja să-și pună amprenta în lumea cercetării mondiale. Despre două dintre aceste reușite am povestit cu Nicolae Rădulescu, un tânăr care vorbește cu pasiune și cu modestie despre munca pe care o face într-unul din laboratoarele din Campusul Universității Valahia.
Microrobotul care revoluționează medicina
Mai întâi, despre microrobotul proiectat de echipa din care face parte, care a fost premiat cu două din trei medalii la cel mai mare concurs de robotică de pe glob, anul trecut, la Seattle. „Numai că am reușit să fim acceptați acolo, și era totul pentru noi. Când ne-am dus și ne-am și întors cu un premiu, a fost de-a dreptul surprinzător pentru mulți”. Nicolae Rădulescu a creat, împreună cu colegii săi de laborator, un roboțel care – fără a exagera – revoluționează biomedicina. Viitorul se schimbă sub ochii noștri, iar Nicolae pune umărul la această schimbare.
„Aplicațiile pentru viitor sunt enorme, mai ales în domeniul medicinei. Aparatul nostru implementează doar un concept, e un agent robotic care încape prin cel mai mic capilar în corpul uman și rămâne încă de 5 ori spațiu pe lângă el. Poate lua orice formă ai nevoie, ferăstrău etc., și poate ajuta la operații foarte dificil de realizat în momentul ăsta”.
Cu același minirobot, echipa din Târgoviște se pregătește acum de un nou concurs, în luna mai, la Stockholm, dar îi așteaptă și conferințele de profil din Singapore și Toulouse. „Acum ne aflăm în faza în care îl perfecționăm, vrem să îl putem controla de la distanță. Aparatul este puțin mai mare decât un telefon mobil, și este încărcat de o baterie cu autonomie de până la 4 ore”.
Am stat puțin de vorbă cu Nicolae și despre ce înseamnă, practic, meseria de cercetător în România. „Elvețienii sunt considerați cei mai tari din Europa pe politehnică, dar nu ar trebui să se mai facă diferențe, fiecare are câte o contribuție – spune tânărul cercetător. Avem echipamente foarte bune la Institut în Târgoviște și asta ne ajută foarte mult. Singurul handicap al instituției de aici e că nu are renume, dotarea este extraordinară, obținem și stocăm energie verde, putem face lucrurile să se miște. Și o facem deja”.
Primul contact radio cu Stația Spațială Internațională, direct de la Târgoviște
Vorbește cu foarte mare plăcere și cu un respect de nedescris despre coordonatorul principal al Laboratorului de Automatică din care face parte, prof. Alexandru Ioan Ivan. „Domnul profesor vine încontinuu cu niște provocări extraordinare. Așa cum a fost ARISS, primul contact radio oficial cu Stația Spațială Internațională. Nu o să uit niciodată acel sentiment, când l-am auzit pe astronautul american zicând „Vă aud tare și clar!”.
Ideea i-a aparținut aceluiași profesor Alexandru Ioan Ivan, și a însemnat 4 ani de aprobări și cereri pentru cele 12 minute de contact efectiv cu un astronaut. „Asta e partea tragică în acest domeniu – spune Nicolae, pentru care majoritatea ajung să renunțe la un vis, birocrația”.
Despre cercetarea din România? „Este extraordinară, avem elevi care fac ceea ce n-aș fi gândit eu la vârsta lor, care reușesc să-și prioritizeze foarte bine anii de liceu”. Nu te-ai gândit să pleci acolo unde se bagă bani în cercetare? „Cercetare adevărată se face aici, și în laboratorul meu. Am avut numai proiecte frumoase, roboțelul, ARISS, tot timpul se ivește ceva nou, există provocări, așa că nu aș pleca în altă parte”. Viitorul cercetării în România, în următorii 5 ani? „Din păcate, nu o să se schimbe foarte mult. Nu ne permite mentalitatea, ne e încă greu să facem trecerea spre noile tendințe”.