Se află la al doilea sezon pe banca tehnică a CSM. Originar din Serbia, Dragan Nesic face acum naveta între cele două familii ale sale: soția și copilul, în Bulgaria, și cele 12 fete pe care le antrenează, la Târgoviște. Dedicat trup și suflet obiectivelor pe care le are de îndeplinit la club – câștigarea Cupei și a Campionatului, dar și calificarea în cupele europene – Dragan ne explică ce înseamnă să fii antrenor: „A fi antrenor nu înseamnă numai să ții antrenamentele; asta e partea ușoară. 24 de ore te gândești la echipă, la problemele medicale care apar, la dinamica și managementul echipei, la relația cu suporterii și cu conducerea clubului”.
Ai început să antrenezi la 24 de ani, când mulți jucători visează încă să facă performanță…
D.N.: Nu a fost o alegere, eram jucător în echipa universității din Belgrad, dar nu eram suficient de bun ca să devin jucător profesionist. S-a întâmplat să ajung să-l ajut pe unul dintre antrenorii de acolo și de aici nu a mai fost decât un pas spre cariera de astăzi. Când am început să antrenez, ca principal, aveam o jucătoare foarte bună – jucase în echipa națională a Rusiei, participase de două ori la Olimpiadă – în vârstă de 36 de ani; ea m-a ajutat foarte mult în carieră, am învățat foarte mult de la ea, în acea perioadă.
Ai antrenat o singură dată o echipă de bărbați, Galatasaray Istanbul. E mai ușor să lucrezi cu ei decât cu fetele?
D.N.: În general, femeile se maturizează mai repede decât bărbații, dar experiența mi-a arătat că, atunci când ajung la un nivel profesionist, nu mai există nicio diferență între femei și bărbați, ei luptă pentru același scop. Îmi place să lucrez cu fetele, sunt soldați dedicați, lideri puternici.
E greu să ai grijă de 12 fete, zilnic?
D.N.: E greu să ai grijă de tot – clubul, relația cu conducerea, și, da, cu fiecare jucătoare în parte, cu problemele lor și cu zilele proaste ale fiecăreia. Dar toți avem zile proaste și trebuie să înțelegem asta. Ca antrenor, ești singur, trebuie să găsești soluții la toate problemele, trebuie să împaci pe toată lumea – pe de o parte clubul, care dă bani și așteaptă rezultate, pe de alta jucătorii și publicul care vine la sală.
Ce înseamnă Târgoviște pentru tine?
D.N.: În toată cariera mea, am construit ceva; inclusiv la Târgoviște, primul sezon petrecut aici asta a însemnat: revigorarea fenomenului voleibalistic în oraș, al doilea an al echipei municipale de volei, după o pauză de aproximativ 20 de ani.
Despre Târgoviște, ca oraș, numai de bine… E un oraș liniștit și frumos, mă aflu deja la al doilea sezon petrecut aici și nu m-am lovit de nicio problemă, mă simt foarte bine și mi-am făcut un prieten bun, în persoana lui Gabi Boriga. Facem o echipă perfectă, i-am simțit lipsa sezonul trecut, când am antrenat în Turcia.
Publicul din Târgoviște cum ți se pare? Există un grup compact de suporteri care nu ratează nici un meci la Polivalentă…
D.N.: Din ianuarie – februarie vor fi mai mulți, vor vedea că suntem buni și vor veni la sală în număr și mai mare. Îmi place că vin să se bucure alături de noi, să ne critice, să țipe dacă este cazul, în cele două ore petrecute la sală au dreptul să facă ce vor, vin să ne susțină și să se rupă din rutina zilnică urmărind un joc palpitant, de cele mai multe ori.
Un mesaj pentru ei?
D.N.: Le pot promite că, deși sunt străin și iau un salariu pentru a le antrena pe fete, sunt aici să lupt alături de ei, pentru fiecare meci și pentru fiecare moment din meci, pentru oraș; eu reprezint orașul, ca antrenor al clubului municipal și, pentru acest motiv, sunt convins că târgoviștenii vor veni la sală în număr din ce în ce mai mare.